Candidozele sunt infectii cauzate de Candida albicans, localizate la nivelul pielii, unghiilor si mucoaselor. Candida se gaseste in mod fiziologic la nivelul cavitatatilor naturale ale organismului unde contribuie la mentinerea unui echilibru impreuna cu alti agenti. Aceste echilibru poate fi perturbat de tratamente cu antibiotice, cortizonice, citostatice, in anumite afectiuni cum ar fi diabetul zaharat, obezitatea, deficitul unor vitamine, neoplazii, dar si in sarcina, 40% din gravide prezentand candidoza vaginala. De asemenea profesiile ce impun expunerea la umiditate si caldura predispun la candidoze. Diagnosticul candidozei nu se face doar pe baza izolarii candidei prin cultura, deoarece aceasta colonizeaza in mod normal organismul, ci se face prin coroborarea datelor de laborator cu manifestarile clinice.

Intertrigo candidozic reprezinta cea mai frecventa manifestare a infectiei candidozice de la nivelul pielii, ce se localizeaza cel mai frecvent la nivel submamar, axilar, inghinal, interfesier, cu alte cuvine oriunde se formeaza un pliu cutanat. Se manifesta prin placarde eritematoase, la nivelul carora pacientul resimte mancarime, senzatie de arsura, chiar durere in momentul in care pielea crapa. De multe ori la periferie apar leziuni satelite, mici.

Candidozele mucoaselor include stomatita candidozica (margaritelul), candidoza vaginala, cheilita candidozica (perles), balanita candidozica, pentru diagnosticul carora sunt necesare coroborarea datelor clinice cu cele paraclinice.

Onicomicoza cu Candida este mai rara decat cea cu dermatofiti, se localizeaza de obicei la nivelul unghiilor mainilor, afectant frecvent si zona periunghiala. Unghia se coloreaza galben -verzui sau este negricioasa, ingrosata, rupandu-se usor in sepcial pe margini. Sunt mai frecvente la persoanele cu expunere prelungita la apa.

Tratamentul candidozelor se face cu antimicotice locale, cu sau fara tratment general in functie de extensia si severitatea manifestarilor clinice.

Pitiriazisul versicolor este o micoza superficiala, foarte frecventa, in special intre 20-40 ani, localizata la nivelul toracelui, zonelor de flexie, fiind favorizata de transpiratie si imunodepresie, dar avand si o oarecare componenta genetica. Se manifesta prin mici pete maronii, sau albe, care se extind treptat, uneori unindu-se si cauzand o eruptie extinsa. Datorita faptului ca aceatsa ciuperca este ecran si nu permite trecerea razelor ultraviolete, de cele mai multe ori pacientii observa eruptia vara, cand, dupa bronzare, raman zone albe nepigmentate. Tratmentul se face cu sampoane, geluri de dus si creme antimicotice, uneori fiind necesar si tratament sistemic.