Dermatomiozita este o afectiune rara, dar severa, ce poate debuta la orice varsta, cu un maxim de frecventa in copilarie si in jurul varstei de 50 ani, si se caracterizeaza pritr-o eruptie cutanata caracteristica asociata cu afectare inflamatorie a muschilor.

La nivelul pielii se observa o eruptie rosie -violacee, edematoasa localizata periocular si la nivelul decolteului, papule violacee la nivelul articulatiilor metacarpo-falangie si interfalangiene, teleangiectazii periunghiale, calcinoza cutanata.

Dintre manifestarile musculare retinem astenia musculara cu dificultati la urcatul scarilor, pieptanat etc, tulburari de inghitire si respiratorii. Acestor manifestari se asociaza frecvent scadere ponderala, febra, tulburari cardiace si digestive.

Cauza exacta este neelucidata , dar se pare ca sunt implicate infectiile (toxoplasma, infectii virale), tumorile (dermatomiozita debutata la varste mai inaintate este frecvent asociata cu cancer pulmonar, digestiv, renal sau de prostata, la barbati, iar la femei se asociaza cu cancere din sfera genitala), dar exista si o componenta autoimuna, impotriva fibrelor musculare.

Pentru diagnostic sunt necesare determinari paraclinice ce includ teste de citoliza musculara, electromiograma, biopsia musculara, capilaroscopia, evidentierea anticorpilor anti-JO1, anti-Mi2, anti-ADN, anti-RNP etc, dar si investigatii in vederea excluderii unei tumori, respectiv pentru stabilirea extensiei si severitatii bolii.

Tratamnetul include repaus la pat, fotoprotectie, corticoterapie sistemica, imunosupresoare (Metotrexat, Azathioprina), imunomodulatoare, imunoglobuline i.v., plasmafereza etc. Daca dermatomiozita este paraneoplazica se va efectua siĀ  tratamentul afectiunii tumorale. In lipsa tratmentului supravietuirea medie este intre 2 si 5 ani, cu mentiunea ca prin tratament se obtine vindecarea in peste 70% din cazuri.